Bătrânii

Bătrânii: totul e pentru ei un miracol. E un miracol că soarele răsare dimineaţa şi apune seara, e un miracol că ne naştem, un miracol că trăim… Nu bătrâneţea e înspăimântătoare, ci varietatea senilităţii care ne aşteaptă atunci. Ce minunare tâmpă o să te cuprindă în faţa întregului? Ce imbecilităţi siropoase despre existenţă, dumnezeu şi sens vei debita? Ce forme o să ia atunci ‘împăcarea cu viaţa’ la cineva care-i la două degete de a o pierde – dar care, dacă i s-ar propune din nou tinereţea în schimbul uciderii a zece tineri, a o sută, a o mie de tineri, ar face-o fără ezitare, dacă lucrul nu s-ar afla niciodată, într-o singură clipă?

       Arheologul care a spus că nu s-a găsit niciodată o capodoperă într-un mormânt de sărac…
       Relaţia între operă şi piaţă – în ocurenţă bani – nu poate fi expediată uşor. Până acum, trebuie recunoscut, bogaţii s-au priceput mai degrabă onorabil în materie de artă. Aristocraţia, desigur; dar marea burghezie era de asemenea cultivată, patrona artele, funda biblioteci etc. Către începutul secolului XX, până şi mica burghezie a avut un acces destul de familiar şi de consistent la obiectele artei.
       Burghezia de nouveaux riches de azi? Well… Să zicem că saltul în bling-bling dezvăluie ceva ca un gol abisal. Simplă problemă de generaţii, urmaşii celor de azi vor fi strălucitori? Nu ştiu. Chiar dac-ar fi aşa, nu mai are importanţă, pentru că epoca de azi o vor fi ratat.
       Mai interesant decât asta e întrebarea: de ce, totuşi, nu s-a găsit nici un obiect de artă remarcabil într-un mormânt de sărac?… De ce sărăcia te condamnă pentru mii de ani la artizanat, la simpla împodobire a obiectului-unealtă? Arta are nevoie, pesemne, de răgaz. De timp, de reflecţie, de recul, de înspăimântare în faţa absenţei, de dezgust, de o sumă de lucruri pe care insul abrutizat eficient de universul supravieţuirii nu le poate încerca. Nu, mă tem că săracii n-ar fi născut niciodată arta pe lume. E elementara concesie pe care le-o putem face bogaţilor, cu jumătate de gură, aceşti tipi care au inventat timpul.

       L. ieri, pe stradă: subţiat, laminat, esterificat… Ne îmbrăţişăm. Încântător, sclipitor, copleşitor. Big deal. Ştiam de mult că oamenii slabi sunt o rasă superioară.

       – Vous savez, dans certaines classes, on parle jamais argent…
       – Ouais, c’est pas bling-bling, quoi.
       – C’est pas bien vu de parler argent.

       Mă frapează tot mai des asemănarea noastră cu cei din a doua parte a secolului XIX. Şi ei aveau în faţă o eră din care nu inţelegeau nimic. Industrializarea rapidă le-a bulversat vieţile la fel ca nouă. În ce ne priveşte, avem mecanica cuantică, ordinatorul, mobilul sau genetica, toate – lucruri pe care le folosim dar cu care nu ştim cu adevărat ce să facem. Ei debutau în era tehnologică. Ce spaimă, când trebuie să fi văzut intrând în gară primul tren! Pufăind, scrâşnind, un monstru de forţă şi urâţenie… Era pe vremea când obiectele ştiinţei mai aveau un sens pentru cei care le consumau. Ei, cel puţin, mai puteau cunoaşte principiul funcţionării unei locomotive, măruntaiele unui motor cu aburi. În epoca noastră, în ultimele ei două decenii, cel puţin, aveam să pierdem orice înţelegere asupra obiectelor de care în mod curent uzăm. Contemplă un portabil, un computer: o să admiţi stupefiat că habar nu ai cum funcţionează chestia asta, şi că în general te încrezi fără să înţelegi nimic. Maşina s-a înstrăinat; noul stadiu, în care unealta se alienează de utilizator, a fost atins. La cel mai mic defect, îi vorbim, o implorăm în gând să meargă sau o lovim cu disperare patetică. Suntem neputincioşi. Nu ştim de ce merge, nici de ce nu. Îi vorbim, ca şi cum umanizarea uneltelor ne-ar ajuta să pricepem ceva din ce ascund pe dinăuntru. Şi nu e vorba de sateliţi: sunt deja cele mai banale obiecte din cotidian.
       Destul de curios, nu avem un poet pentru asemenea timpuri.

       Bătrânul voyeur către D.: Eu vreau să vă văd trăgându-i-o neveste-mii. – Cum… ce spuneţi? – Cum aţi auzit. (Nevasta se lipeşte de el.) O să i-o trageţi şi prin faţă, şi prin spate, iar eu în timpul ăsta o să mă masturbez.
       C. sărind de pe scaun, nedumerită:
       – Bun, şi eu ce fac? Tricotez?

       Tipul născut în Corsica, apoi rezident o viaţă la Paris, care a mărturisit că nu mai poate să doarmă de câte ori se întoarce în insulă, deoarece îi e frică de tăcerea îngrozitoare a nopţii…
       La asta foloseşte, deci, haosul oraşelor noastre.

Ursitoarele moderne

Pe vremuri se spunea ca dupa cum prevestesc ursitoarele ca va fi viata celui abia nascut, asa se vor tese si firele vietii lui. Acum, ursita a devenit ceva simbolic dar care, asemenea multor obiceiuri s-a pastrat si ofera tuturor celor prezenti darul unor frumoase amintiri iar celui mic un simbol al unei vieti pline de frumos si bunatate.
Astazi, tot mai multa lume stie ca ursitoarele sunt 3 surori care ursesc doar lucruri bune fiecarui nou-nascut. O data pe an,  mai exact de Rusalii, cele 9 surori de intalnesc si petrec o intreaga noapte, dansand si cantand de bucurie ca s-au vazut.  Iar povestea spune ca toate surorile se leaga intr-o hora magica in acea noapte, dansand  pe pamant  si in aer, fara ca nimeni sa le vada.
Toate aceste traditii s-au pastrat chiar si in lumea noastra moderna insa lucrurile au mai evoluat iar chemarea ursitoarelor nu mai este chiar asa de dificila. Tot ce trebuie sa faceti este sa puneti mana pe telefon si sa faceti un apel. Cele trei tinere ursitoare vor aduce daruri multe si pline de insemnatate: tamaie, aghiasma, orez, grau si altele asemenea care in traditia populara romaneasca si nu numai, semnifica daruri de bunatate, frumusete si prosperitate.

Daca nu ma credeti, uitati-va aici pe zanesiursitoare.ro si puteti vedea si voi cum ursitoarele raspund  fara intarziere chemarii facute si vin din palatul lor magic unde locuiesc acolo sus in nori. Pentru ele nici o petrecere de botez nu este straina iar trasura cu cai inaripati le va duce oriunde le vei chema.
Acum puteti cu adevarat sa transformati petrecerea de botez a celui mic intr-o aventura magica intr-o tara a basmelor si povestilor.

E frumoasă?

Mă gândesc la toate acele actriţe care au trebuit să se ascundă spre sfârşitul vieţii, pentru a-şi disimula decăderea. Greta Garbo, Marlene Dietrich… Anita Ekberg, ajunsă monstruoasă la bătrâneţe…
       ‘E frumoasă?’ Întrebare inutilă, când tot ce-ar trebui să întrebăm ar fi: E unică?
Dar e prea târziu. Ideea e că nu vrem să mai auzim răspunsul.

Absurditatea 2

Toti pierdem vremea. Toti. Am admis ca nu toti suntem (in halul ala) de curiosi, dar bag mana in foc ca absolut toti pierdem vremea, frecam menta, nu facem nimic, f*tem buha, etc. De-a lungul vremii acestor expresii li s-au adaugat cuvinte, astfel avem: pierd vremea pe mess, frec menta in parc, fac umbra pamantului la scoala, ma uit la TV (haha) si…pierd vremea. Unde? Si aici incep cu ce vreau sa spun defapt. Oamenii au inventat locuri de frecare a mentei, locuri special amenajate…unii spun ca pub-urile sunt facute ca sa aiba patronul profit, eu zic ca sunt toate lucrari ale necuratului ca sa ne duca spre pierzanie, spre nimic, spre a freca menta, in definitiv… nimanui nu-i pasa de bani, defapt, tot ce vrea orice om este sa vada un alt om frecand menta, ca sa nu se mai simta singurul. o fi basescu, becali, nikita sau alti de astia. S-ar putea sa nu aflu niciodata cine sta la baza acestei mari afaceri. In fine, deviez din nou…Locuri de frecat menta in Baia Mare, orasul meu natal, sunt o gramada. Ceea ce ma socheaza pe mine este explozia de cafenele/puburi din ultima vreme. nu. Explozia de cafenele/puburi cu nume ciudate din ultima vreme. Top 3:

Locul 3. No stress. E frumos locul, imi place, parca nici n-as mai pleca. Scenariu: Ies afara pe la 6 p.m., pe la 6:15 ma intalnesc cu cine ma am de intalnit, la 6:30 ajungem in No stress, la 6:33 vine tipa sa ne ia comanda, iar (siretlic) atunci cand se intoarce, in jur de 7:00, cu bauturile sau mai stiu eu ce, ne anunta draguta ” Sa stiti ca inchidem la 8.” Hihihi, just so you know…in caz ca va mai permiteti sa va razganditi si sa plecati acum intr-un alt loc unde au un program mai de doamne-ajuta, hehe, ziceam asa…in caz ca voi chiar credeti ca o sa iau astea inapoi, si nu-i nicio problema de plecati, sau cel mai bine…huhuhu la 8 va tirati, acasa cu voi, ca banii-s la mine. Ma rog. E de-a dreptul PARADOXAL. Un local care se cheama “No stress”, iar la 8 fara 5 tu mai ai jumatate de consumatie si pe veveritele chelnerite le auzi cum inchid casa, le vezi cum se imbraca in hainele normale, opresc muzica, si in tot acest timp se uita la tine cu ochii lor de veverita, care nicidecum nu spun “hai plecarea!” ca doar e No stress, poti sta cat vrei.

Precizez ca Locul 1 si Locul 2 merita amandoua Locul 1 :) )

Locul 2. Fara Fitze (asa se cheama, jur!). E un fast-food chiar langa liceul meu. L-am zarit cand mergeam sa-mi iau inghetata de la magazin, and I was like “:|” Cum puii mei sa se cheme asa? Adica ce?! Esti fitzos daca nu mananci fastfood?! (da. fac parte din categoria oamenilor ce cred ca fastfood e nu nesanatos, extrem de nesanatos. nu. nu fac parte din categoria oamenilor ce refuza sa manance fastfood) Va rog, daca stiti pe unde e restaurantul vegetarian “Fitze”, sa ma anuntati. De asemenea, va rog sa-mi dati de stire daca mai nou le zice “Fitze” la vitamine. Scenariu: “Pfoai ma ce fitzoasa e si Letitzia asta!” “Ba nu ii mah, ca am vazut-o ieri…manca un Cheeseburger dublu la Fara Fitze!” JEEEESH!

Locul 1. Obama Cafe. Si asta e langa liceul meu. In Partea de Sud. Defapt, sunt chiar intre cele doua locuri sacre. Nu am tare multe comentarii de facut, chiar daca ar merita fiind locul 1. Prima data cand am vazut ca s-a deschis a fost in vacanta de Pasti, eram cu Kiki pe acolo si am vazut minunatia. Initial am ras de nu am mai putut. Dar apoi, minte functionala (ce sunt si nu doar detin) am inceput sa ma gandesc ca “Ce trist!” (imi pare rau ca v-am dezamagit, n-am gandit nimic mai filozofic) Desi, cred ca e o faza ce ar putea ridica multor oameni intrebari existentiale. Eu ma intreb doar “Oare Bush Cafe o fost si n-am vazut eu?” sau, “Oare au ciocolata alba?”  (pentru asta nu am eu drepturile de autor, dar e o intrebare extrem de buna) Si acum am sa fac o marturisire: Am si fost la Obama Cafe, inca la cateva zile dupa ce s-a deschis :) ) Si am baut un shake de vanilie si a fost chiar bun. Oricum…Obama Cafe? OBAMA?? come on…Obama?!?!

In incheiere, spun doar ca asta e cel mai lung post al meu ever. lol.

Teoria jocurilor

Teoria jocurilor nu este asa cum ii spune numele un joc in sensul de dictionar al cuvantului. Teoria jocurilor, este un studiu a deciziilor strategice. Aceasta disciplina este practic formata din modelele matematice dintre conflict si cooperare in cazul persoanelor inteligente si rationale care trebuie sa ia o decizie .
Initial folosita in domenii precum cel economic , politic sau logic, in ziua de astazi aplicabilitatea acestei teorii pare sa se fi extins dincolo de aceste limite.  In ziua de astazi aceasta denumire se adreseaza mai mult descrierii partii logice si stiintifice atat a oamenilor cat si a inteligentei artificiale.
Printre utilizarile clasice putem include un simt al echilibrului folosit in multe jocuri, in care fiecare persoana trebuie sa dezvolte o strategie care nu poate fi foarte usor daramata, tinand cont si de arbordarile celor din jur.
Printre tipurile de jocuri care au fost discutate prin teoria jocurilor se regasesc:
•Jocuri cooperante sau necooperante. Un joc este cooperant daca jucatorii sunt capabili sa creeze compromisuri. De exemplu sistemul juridic.
•Jocuri simetrice si nesimetrice . Un joc simetric este atunci cand rezultatele jucarii unuei anumite strategii depinde numai de celelate strategii jucate si nu de cine le joaca.
•Jocuri cu suma 0 sau cu suma diferita de 0. Jocurile cu suma 0 sunt sunt cele in care alegerile jucatorilor nu pot sa infuenteze volumul de resurse disponibil. In acest tip de jocuri suma beneficiilor tuturor jucatorilor va fi mereu zero.

Teoria jocurilor pare a avea o aplicabilitate din ce in ce mai mare in societatea noastra. Ea poate fi folosita pentru a dezvolta strategii , in a alege cea mai buna abordare in rezolvarea unor probleme sau ne ajute in dezvoltarea de noi experimente si nu numai in domeniul economic. Din punctul meu de vedere este un domeniu care ar trebuie sa aiba din ce in ce mai mult atentia noastra si ca fiecare dintre noi ar trebui sa aiba notiuni despre acest subiect.

Absurditatea 1

Stau si ma gandesc…Ce e mai aiurea: sa-ti scrii tot felul pe ghiozdan, sau sa citesti cu mult interes ce scrie pe ghiozdanul altuia? Oricum… Recunosc ca dupa ce in clasa a 6a ghiozdanul meu era “Scorpions …. rock on!” by Nike, in zilele astea ma uit ce scrie pe ghiozdanele altora. Si ,pe moment, parca nu am niciun alt ideal, decat sa descifrez ce scrie acolo. Ieri am zarit o tipa, era la cam 5 metri de mine. Am simtit miros de ghiozdan mazgalit, asa ca (impreuna cu prietena mea kiki. oricat de lifeless as parea, i still have some friends :) ) ) am grabit nitel pasul. La vreo 3 metri am vazut scris mare “BMX”, dar nu era singurul lucru scris. Am devenit extrem de interesata. Dar tipa umbla si ea repede (BMXul ala o fi ajutat la ceva) si tot ma grabeam, si ma grabeam. Am ajuns la un semafor. Am inceput a citi. Scria doar BMX. O idee cum ca defapt scria altceva, doar ca vreo divinitate mi-a pedepsit curiozitatea prefacand orice alt cuvant in BMX, mi-a venit rapid in minte. Apoi alta. Am cautat lucruri amuzante, recunosc. Speram sa gasesc prostii multe, diverse, trupe, citate de-alea…PROSTII MULTE SI MARI. Dar am citit doar o prostie medie, repetata, scrisa mic MARE, gros, italic, taiat etc. Si m-a durut. Era un lucru important in minutele alea. M-a durut, girl! :) ) E curiozitatea un lucru atat de rau? Adica poate ideea mea a compensat prostia medie repetata, facand toata faza o prostie babana. O chestie absurda pe care o fac de multe ori. Si multi o facem, multi suntem curiosi.

Epilare definitiva in Constanta

Suntem in toiul verii si in curand va sosi si sezonul estival. Femeile se pregatesc dinainte sa arate foarte bine la mare si sa fie invidiate pentru formele lor. Multe femei incearca sa se faca remarcate prin ce au ele mai frumos dar trebuie sa fie si estetic. In aceasta perioada salanoele de epilare definitiva sunt pline deoarece multe din doamne vor sa arate cat mai bine la mare sau la piscina. Epilarea SPL este cea mai buna metoda de epilare eliminand radacinile firului de par in proportie de 90-95 %. Multe doamne au renuntat la vechile metode de epilare (ceara,aparat de ras,epilator etc) pentru metoda de epilare definitiva spl.

Epilarea SPL s-a facut bine remacata prin fatul ca are o mare rata de succes si este mult mai ieftina ca celelalte metode. Epilarea definitiva IPL este inca o metoda inferioara epilarii definitive spl. Epilarea definitiva este mult mai folosita deorece aceasta opreste cresterea parului inestetic facand ca doamnele sa aibe piocare netede fara par. Dar nu numai doamnele apeleaza la aceasta metoda de epilare ci si unii domni fie ei sportivi sau fie ei oameni de rand. Acestia apeleaza deoarece parul inestetic este incomod atunci cand transpira. La sportivi este si mai rau deoarece odata cu echipamentul poate fi incomod acest par.

Cele mai solicitate centre de epilare sunt acelea din Constanta deoarece oamenii vor sa mearga la mare dar sa nu intrerupa tratamentul de epilare. Sunt foarte multe centre de epilare definitiva Constanta si asta este foarte bine pentru un client pentru ca are de unde sa aleaga.